Doua intamplari mi-au marcat existenta, in ultimele zile. Ambele petrecute undeva in nord-vestul Europei, unde am stat mare parte din ultimul an.
Sa le luam pe rand:
Afara sunt temperaturi de 35-40 grade (Sahara), total iesit din comun pentru regiune. Oamenii sunt bulversati. Casieritele de la magazine nu mai stiu sa numere restul. Seamana cu ce era prin Bucuresti vara trecuta, doar ca nu sunt asa multe betoane. Un lucru bun.
Una peste alta, imi expira contractul locuintei unde stau cu chirie pe 9 iulie. Merg cateva zile in tara, apoi din 20 pana la 30 iulie sunt asteptat inapoi. Data fiind situatia, nestiind daca voi putea prelungi spontan contractul pana la sfarsitul lunii, am decis sa rezerv o camera la un hotel, unde mai locuisem anterior. Merg la receptie, un tanar proaspat angajat ma intampina. Stabilim verbal, ma roaga sa scriu mail. Scriu mailul, cu detaliile, toate alea, sa fie bine! Vine raspunsul – mentionez ca hotelul are trei stele: “Stimate domn, sigur, va vom rezerva o camera, conform celor descrise. Doriti o camera cu dus – sau fara dus?” Cu sau far dus… Buna intrebare, imi zic – fara dus, nu inseamna cu cada, sa ne-ntelegem. M-am blocat. Baiatul sigur era bine-intentionat. Pana una alta, m-am bucurat pentru el am ales sa rezerv camera cu dus. Sa fie, bine!
“Unde ai fost? Te-am cautat, TREBUIE sa schimbam ACUM cablurile de la internet – a venit prietenul ITist”
A doua patanie: sambata, 4 iulie, ora 20, zilele orasului – mare festival. Tot centrul e blocat traficului rutier; scene, standuri si baruri sunt amplasate in mijlocul strazilor. Muzica, bauturi, accesorii de tot soiul. Lumea zice ca formatiile de pe scene sunt “anonimi locali”. De apreciat. Au cantat frumos. Evenimentul destul de animat. Pe la miezul noptii s-a cam terminat spectacolul si ma gandesc ca putin somn ar prinde bine. Ma duc spre casa (casa de mai sus, unde expira contractul pe 9 iulie). Ora 00:07 intru pe usa, decid sa verific ce mai face internetul si imi iau o bere din frigider. Ora 00:19, apare de nicaieri proprietarul. Zice, pe un ton pasnic: “Unde ai fost? Te-am cautat, TREBUIE sa schimbam ACUM cablurile de la internet – a venit prietenul ITist”.
Ma uit surprins, uimit, nedumerit la ora, ma intreb oare ce e gresit in peisaj si zic: “Sigur, daca trebuie, nu pot eu sa obstructionez acasta mareata misiune! E un moment absolut potrivit” Mai pe scurt: “Daca-i musai, cu placere”. I-am lasat pe baieti sa schimbe cablurile, am terminat berea si nici internetul – ma racordasem la 3G si imi imaginam cum o sa devina absolut inutila toata tehnologia, in urmatoarele zile – nu mai prezenta nimic interesant. Merg la echipa de interventie. Celula de criza era in plina desfarurare, totul decurgea conform planului. In toata abrambureala asta, decid sa pun capat escapadei internautice nocturne in momentul in care am inceput sa devenim nesiguri de locul unde vine introdus cablul in router (WAN sau LAN1,2,3 sau 4). Prietenul ITist l-a pus intr-una din mufele LAN. Internetul, saracul, era in alta parte. Le-am multumit oamenilor si s-au dus cu gandul ca e totul bine. Am decis sa mut cablul. Si mi-am zis “Sa facem – sa fie bine!”. Internetul functioneaza, cablul este nou, asta ma bucura.
O duminica placuta sa avem!